Pe 1 octombrie 1908, când Ford Motor Company a lansat pe piață noul său Model T, Henry Ford îşi vedea împlinit visul de a construi “maşina universală”. Era un automobil practic, solid şi, într-o perioadă în care toate celelalte mărci erau un lux rezervat celor cu dare de mână, pentru milioane de oameni simpli era accesibil. Dar Ford nu putea să îşi imagineze succesul uriaş şi impactul profund pe care avea să îl aibă acest vehicul. Maşina secolului al XX-lea a contribuit la crearea clasei de mijloc, a format noi deprinderi de petrecere a timpului liber şi a scos viața rurală din izolare. Mai important, a pornit ultima revoluție industrială prin perfecționarea tehnicilor de producție în masă şi a liniei mobile de asamblare.
Primul Model T avea 20 de cai-putere, putea atinge o viteză de 65-70 km/h, însă era destoinic. Cântărea doar 550 de kg, fiind construit dintr-un aliaj uşor de oțel-vanadiu, de trei ori mai rezistent decât oțelul obişnuit. Avea garda la sol neobişnuit de înaltă şi suspensii elastice pe un şasiu flexibil. Putea să îşi croiască drum prin noroi, prin nisip, prin pietre, prin vaduri de râuri şi prin zăpadă. În acele vremuri doar o zecime din drumurile americane erau pietruite, iar majoritatea celorlalte erau pline de şleauri. A fost unul dintre motivele pentru care Ford Model T s-a vândut ca pâinea caldă. Soliditatea construcției, prețul scăzut, costul redus de întreținere şi reparare, fiecare dintre acestea era un puternic avantaj competitiv.
Adevărat, motorul pornea la manivelă, un procedeu destul de riscant. Secretul era să învârți manivela în căuşul palmei, altfel reculul îți putea rupe încheietura sau degetul mare. America a văzut o mulțime de mâini bandajate până când această tehnică a devenit cunoscută de mase. Ford a introdus prima baterie electrică (şi ea, opțională) abia unsprezece ani mai tarziu. Altminteri, comenzile erau cât se poate de simple. Un fel de transmisie automată rudimentară era controlată print trei pedale: una pentru marşarier, o pedală de frână şi o pedală pentru mers înainte.
“Şoferul nu are bătăi de cap pentru că nu există un schimbător complicat de viteze. În realitate, maşina are foarte puține echipamente. Şi nu e nici unul pe care o femeie să nu îl priceapă în câteva clipe şi pe care, cu puțin exercițiu, să nu poată deprinde să-l controleze”, scria o reclamă.
Deşi rezista foarte bine la tăvăleală, maşina era foarte simplă; de fapt, cu îngăduința cuvenită acelor vremuri am zice că era spartană. Nu existau portiere în față, nu era încălzită, nu avea ştergătoare. Iar dacă aceste lucruri vi se par amuzante, forța gravitației asigura alimentarea dintr-un rezervor înălțat aflat în față sub scaun. Nu avea pompă de benzină, astăzi o piesă banală. Pe drumuri în pantă, automobilul – care, din fericire, avea tracțiune pe spate – trebuie să urce în mod frecvent în marşarier. Altfel, sub aceeaşi forță făcea “pana prostului” – carburatorul se golea fatalmente de combustibil … 😆
Dar în pofida acestor lipsuri Ford Model T a avut un succes uriaş, instantaneu. Nu ar fi avut acelaşi impact dacă nu ar fi fost produsă în volume absolut impresionante. Şase ani de la lansare, Ford producea aproape 300,000 de bucăți, cât ceilalți 299 de producători americani laolaltă. În mod evident, în afară de calitățile care l-au făcut apreciat de peste 15 milioane de cumpărători din întreaga lume, prețul a fost decisiv. În 1908 un Model T costa 850 de dolari. Era echivalentul salariului mediu pe un an şi şapte luni, dar de 4-5 ori mai puțin decât prețul celorlalte maşini. Prețul a scăzut la 575 de dolari în 1914 şi a ajuns la 260 de dolari în 1925. “EVEN YOU CAN AFFORD A FORD” (“Chiar şi tu îți poți permite un Ford”), sublinia o altă reclamă, oarecum depreciativ.
Doi factori au avut rolul determinant în transformarea automobilului în bun de larg consum şi scăderea prețului său de vânzare. Primul a fost utilizarea liniei mobile de asamblare şi perfecționarea tehnicilor de automatizare, adevărata măsură a geniului lui Henry Ford. Utilizând glisiere, rulmenți şi benzi transportoare, materialele circulau de la un post de lucru la altul. Muncitorii erau staționari, ceea ce a eliminat timpul pe care îl pierdeau prin deplasare. Timpul de asamblare a unui Ford Model T a scăzut de la 12 ore şi 8 minute la o oră şi 33 de minute. A fost o revoluție tehnică ce a deschis o eră nouă, cea a producției pe scară largă, industrială.
Apoi, la începutul lunii ianuarie 1914, Henry Ford a anunțat dublarea salariului minim, de la $2.38 la $5.00 pe zi. A fost o decizie nemaivăzută, care a declanşat la rândul său o revoluție, una socială.
Majoritatea industriaşilor l-au considerat un gest nesăbuit. Dar rezultatele i-au dat lui Ford încă o dată dreptate. Între 1914 şi 1916, profitul Ford Motor Co. a crescut de la 30 de milioane la 60 de milioane de dolari. Poate mai important de atât, această inițiativă a transformat era modernă. Pentru prima dată în istoria unei industrii, milioane de oameni deveneau consumatori.
